right back

Stiu, e trist ca nu am mai scris demult sau, cum ar spune altii, am abandonat asa repede,… doar ca am avut o perioada in care m-am inchis in carapacea mea de testoasa zurlie si nu am vrut sa mai vorbesc cu nimeni despre nimic. De ce? Hmm, pai sa vedem… M-am saturat sa ma trezesc dimineata in zornaitul enervant al telefonului pe care il trantesc de fiecare data pe jos in incercarea de a amana inca putin trezirea. Asa ca mi-am zis ca vreau concediu ca sa pot dormi cat vreau. Apoi, mi s-a parut ca ma pierd prin multimile de oameni ce se inghesuie nepasatori in autobuzele ticsite si sufocante (aerul conditionat in RATB se va inventa probabil peste vreo 10-20 de ani, cel putin asa prezice un Nostradamus urban). Si cum m-am simtit ca o sardina izolata intr-o cutie de conserva uitata pe un raft de supermarket de cartier, caci autobuzele sunt pline de oameni care fac cunostinta cu apa doar o data pe saptamana, am decis sa renunt la calitatea de calator cu transportul in comun si sa ma preocup de alte tampenii mai agreabile. Ei bine, nici la capitolul asta n-am facut nimic, am ramas in pana de tampenii si n-am mai putut scrie nimic, asa ca m-am intors la job mi-am ocupat locul de dupa usa si am devenit febrila. Mailurile au inceput sa curga, toate cu high priority, telefoanele au inceput sa sune toate in acelasi timp, seful s-a trezit cu chef de sedinte si bomboana de pe coliva ne-am trezit cu Auditul pe cap. Cine stie cunoaste, auditul provoaca migrene si singurul lucru avantajos e ca te obliga sa rearanjezi dulapul ce sta sa cada de dosare aranjate dupa o ordine a fiecaruia dintre cei 10 colegi de birou pe care ii am, unul mai ordonat ca altul…
Si cum ma intorceam in seara asta cu acelasi autobuz, mai putin ticnist, dar plin de oameni ce nu au facut cunostinta de ceva timp cu apa si sapunul, cum am alergat in disperare dupa metroul de industriilor, care nu se mai ia de la acelasi peron cu cel de gara de nord, ci trebuie sa te imbulzesti prin marea de transpirati ca sa ajungi la “peronul central” inainte ca idiotu cu cravata sa urle “atentie se inchid usile”, mi-am dat seama ca a trecut o luna si mai bine de cand nu mi-am mai pus gandurile la vedere. Bad thing mi-am zis si iata-ma scriind din nou…