Totul despre sex

Niciodată n-am fost convinsă că teoria aia referitoare la presiunea de grup, tâmpeniile despre spirala tăcerii şi alte bla bla-uri ale psihologiei sociale chiar funcţionează în cazu’ meu, având in vedere că mi-am încins neuronii redactând fişe pentru examenele din facultate (pietenii ştiu despre ce vorbesc)… Ei bine, wrong. Purtată de elanul grupului de prieteni am făcut rezervare şi, cu tot cu băieţi (pariez că nu ştiau în ce se bagă), ne-am dus să vedem ce se întâmplă cu smochina ofilită . O ia sau n-o ia Mr. Big?

Pe jumătate plouaţi, ne-am strecurat cu greu prin mulţime ca să ajungem să prindem un loc decent la coada de la bar, pentru o pungă de floricele şi un pahar de cola. M-am simţit ca pe vremea lui împuşcatu’ când aşteptam să ne primim raţia de zahăr sau de ulei. O coadă imensă, dezordonată pe mai multe rânduri, părea că ocupă jumate din foaier. Oh yeah! Bine că nu m-am dus la mall. Ce-i drept băieţii de la bar se mişcau cu talent şi serveau repede, dar oamenii veniseră buluc să vadă marea premieră Sex and the City. Nu mi-a fost dat să văd atâtea femei singure la film în viaţa mea, doar câteva cupluri rătăcite. Prin marea de Best Fiends Forever (BFF) sosite la cinema puteai să distingi grupuri, grupuri de Carrie, Charlotte, Samantha şi Miranda remixate româneşte. Fetele renunţaseră la başcheţi şi frizzurile Emo… cocoţate pe tocuri, cu multe pandative, perle false şi coliere spânzurate pe după gât, cu poşetuţe, sau mai bine zis poşetoaie - că păreau să care adevărate geamantane pe mânuţe, purtate cu aceleaşi gesturi cu care Victoria Beckam îşi duce mult-mai-fancy Hermes Birkin, spectatoarele şi-au ocupat locurile lor în sală. Nu vă imaginaţi că s-a făcut linişte imediat… nici vorbă. S-au găsit destui întârziaţi care să ridice rânduri întregi în picioare spre disperarea celor aşezaţi care încercau să prindă începutul poveştii. Ce să-i faci? Parcă s-ar pierde farmecul mersului la cinema, în România, fără ameţiţi care încurcă întotdeauna stânga cu dreapta, fără comentatorii gen Mickey Alexandrescu, fără întârziaţi şi fără ceafă-lată cocoşaţi de lanţuri care vorbesc la telefon.

În sfârşit, filmul e uşurel nu solicită prea mult neuronul care trebuie să memoreze două lucruri: LOVE and LABELS. Mi s-a părut că astea au fost şi motivele  pentru care marea majoritate a celor prezente au venit să urmărească povestea celor patru: aflarea reţetei perfecte a îndrăgostirii şi expunerea de etichete – cum se poartă pe splaiurile patriei noastre

 Până la urmă presiunea de grup a fost benefică. Chiar dacă Sex and the City aduce mai degrabă a fairy tale modern desprins din romanele surorilor Bronte, decât a comedie romantică, am râs tot timpul filmului şi mi-am regăsit prietenele printre protagoniste, însă nu şi printre celelalte spectatoare…