fuck it all

FUCK IT ALL! atat in rest nimic

Ah… ba da… What comes around, goes around. Cine isi imagineaza ca rautatile gratuite raman asa… n-au minte sau au trait degeaba…

Cum sa furi… mireasa

Intro:  Poveste de iulie, inceputa pe 4 iulie, de ziua Americii, si incheiata in zorii zilei de 5, cand trei fete s-au plimbat desculte cu sandalele in mana pe sub castanii de pe bulevardul “orasului in care toata lumea, aparent, doarme”.

E sambata. E cald. E 4 iulie. Un copil de 24 de ani alearga de nebun cu bagajele in maini catre casa. Si Rudian il vede din capatul strazii si ii sare pe umeri, si il pupa ca i-a fost dor de copilul cel blond…

18:30 “Fuck! Nu mai ajung la biserica.” “Damn! se va supara”.

2 ore mai tarziu… un ultim retus in fata oglinzii: “Total make-up! Nici eu nu ma mai recunosc.” Taticu zambeste din prag: “Hai <<Uma>> k te deochi singura. Te asteapta fata! D mai vine?”. Copilul blond isi priveste tatal pe sub gene. Ar fi vrut sa-i spuna altceva macar de data asta, dar pe cine minte ea. Asta e. Trage aer in piept, o ultima pensula pe pometi si in masina catre Turist (ex Turist, habar n-am cum se numeste acum).

Petale de trandafir presarate pe scari, pe covorul rosu, in jurul mirilor… Colega “de banca” din liceu e o doamna superba, la bratul unui domn la fel de superb. “Sa nu plangi!” isi zise copilul cel blond privind din capatul coridorului. “Sa nu plangi, ca plang toti p’orma!”. Trandafiri in loc de banalele flori de pus in piept, inca o colega (de liceu si de facultate) si o a treia… Cel mai simpatic frate de mireasa, insotit de o superba domnisoara care “maine dimi la prima ora” are examen si doi parinti foarte emotionati. “Pe ai lui n-am reusit sa-i recunosc, dar pe ai parca ii stiu de o viata”… si drumul catre masa e o lunga cale plina de amintiri. In urma cu 5 ani doua fete pe atunci ambele brunete, acum aman2 blonde, iar una proaspat maritata , mergeau sa-si vada camera din P25 in care aveau sa-si imparta primul an de snspa. Geamuri sparte, grafitti, doua paturi supra-etajate, aceeasi pereche de parinti care le-a luat in brate pe aman2 si o doamna desprinsa din povestile cu zane bune. “Oana, sa nu uiti sa intrebi de tanti Milica!”. Pana la urma a uitat.. sa-i fie rusine.  

 Din nou flori albe. Multe flori. Primul vals…

23:00 “In seara asta vreau sa fiu furata de fete” zambeste  

to be continued

d’aia ;)

Ce faci atunci cand ai avut o zi plina de vesti proaste… cand afara ploua… ba nu. nu ploua. e furtuna… si tu esti inca la birou? … U don’t give a fuck De ce? Pentru ca poti… Fuck it all! Mai putin ce ti-e drag Zambetul tau nu-l sterge nimeni si nimic… De ce? D’aia… Pentru ca poti… Pentru ca asa ai chef… E atata liniste deep inside in sufletul tau cum n-a mai fost demult. sau poate niciodata. E liniste. E soare. Si totul din pricina unui zambet… ma rog si a unei perechi de ochi… si a unor gropite…

Plus ca asculti U2 si daca ti-ai propune, n-ai avea cum sa fii trist…

ganduri colorate..

o pereche de ochi adanci si un zambet cu gropite in obraji… astea si ink un milion de chestii pe care le tin doar pentru mine imi coloreaza gandurile de ieri… si mi le coloreaza frumos. Ca in “Dream Caused by the Flight of a Bee Around a Pomegranite” a lui Dali… ca o plimbare in Barcelona… ca o zi de vara si o poveste soptita, inchisa intr-o carte scrisa sub inspiratia parfumului de irisi albi si violet…

aceeasi moneda

Exista un pret probabil pentru fiecare lucru pe care il facem. Nu. Nu ma refer la mizeriile alea in care oamenii cred ca alti oameni pot fi cumparati, chiar dak exista fiinte care se lasa vandute sau cumparate.. Ma gandesc la o roata a vietii, la what goes around, comes around… Ce faci azi o sa primesti maine, poimaine sau cand te astepti mai putin la schimb.

Cum se simt oamenii cand isi primesc moneda cu aceeasi fata inapoi, cand o privesc in palma mintii si vad aceleasi dungi, acelasi scris, acelasi pumn strans sau dimpotriva imbratisare?

endorfine virtuale

de pe la prieteni adunate enjoy this

dincolo de cuvinte

Inchide ochii. Asculta pentru o clipa picurii de ploaie ce se preling la streasina. Pneurile de masini care adera pe soseaua uda… Zambesti? E pentru ca ti-ai amintit. Si auzi soapte in gandurile tale. Si zambesti din nou. Pentru o clipa toata lumea e a ta.. si-ti vibreaza visele in minte.. bataile inimii prind ritmul unor priviri absorbite peste zi.. e soare puternic pe cerul tau.. si e zi si e noapte… si sunt brate incrucisate si pleoape miscatoare care iau locul cuvintelor..

vremea trece.. trece..

Vremea trece trece.. si oamenii cresc.. se maturizeaza.. imbatranesc.. whatever.. imi place sa cred ca they get wise In amintiri oamenii capata o imagine.. aceeasi mereu. Te uiti la ei, te uiti in mintea ta si dupa o vreme parca nu mai seamana.. Parca s-a schimbat ceva..

Sambata am fost acasa. Da acasa acasa. Nu in locul asta in care doar incerc sa ma simt acasa. Pe strada aia unde vecinii au ramas la fel de curiosi, ascunsi dupa stalpi si cutii postale, dornici sa afle ce se petrece in curtea “lui Nae/ Nicusor…” (my beloved dad). Strada  aceea unde taximetristii nu nimeresc niciodata, unde asfaltul lipseste cu desavarsire, desi se strang bani de la colocatari din 1900 toamna pentru asfaltarea ei.. Strada unde mosii inca mai ies pe scaunel la poarta si beau vin vechi de asta toamna din strugurii culesi de pe boltele ce umbresc curtile mici din Clabucet. E soare si e ploaie. E liniste si e sunet de bass ce vibreaza pe fundalul unei melodii Parazitii play-ata slow de taticu’ (da asculta Parazitii cateodata si azi cu atat mai mult ca ii ziua lui).

Bolta inverzita, trandafirii toti infloriti si crinii imbobociti in gradinita mica, un singur iris violet fluturat in vant – restu l-a mancat Rudian de suparare ca lipsesc atat de mult de pe acasa; cuib de randunici la streasina casei… lipsesc cartile mele abandonate in iarba si florile de regina noptii si visele de copil soptite doar in minte sub lumina translucida a stelelor vii ce vibrau deasupra casei mele.

Poarta s-a deschis… Un cap de catel fericit a rasarit sub mana dreapta cersind mangaiere, o pereche de ochi rugatori ma priveau milog in lipsa unui “mi-a fost dor de tine” si doua labute s-au proptit brusc pe umerii mei, lasand capul s-a alunece mai jos de umarul stang in semn de “ia-ma in brate”. Rudian e neschimbat. Poate ceva mai slab, in ultima luna l-am imbolnavit cu lipsa mea de acasa..

Ai mei se prind c-am ajuns, aud usa din spate cum se deschide si ii vad pe amandoi apropriindu-se de poarta. Damn! Oana sa nu plangi si tu ca vor plange ei oricum.. In mintea mea, cand ma gandesc la ei atunci cand nu-s cu mine, ai mei arata cum erau pe la vreo 30, 30 si ceva de ani. Am un feeling ciudat de fiecare data cand ii vad. De parca ultimii 20 de ani am lipsit si imi apar acum in fata ninsi de vreme. Nu c-ar fi prea schimbati, au cateva dungi fine desenate pe fata, semn al intamplarilor care i-au luat cu asalt, la fel de slabi, aceleasi voci, aceleasi maini care stiu sa mangaie… singura intrebare care imi tulbura linistea: “oare chiar sunt mandri sau o zic ca sa nu supere fata”..

Si e soare si e ploaie si miroase a gratar inca de la poarta. Nici nu stiau ca vin, poate au avut o presimtire, carbunii sunt incinsi, carnea sfaraie..

Cand o sa fiu mare… o sa fiu eu… o sa fiu tot eu mereu…

still..

Felicitari! esti fericitul posesor al unui mare sut in fund pentru ca ai mai reusit sa sperii pe cineva mai rau decat Babau. Congratulations master-of-disaster baby J..

 

degete alunecate

Pentru o clipa am adormit… Si clipa a durat mai multe saptamani. Mi s-a parut ca a trecut un an intreg… plin… fusese doar o clipa mai lunga. Acum stau cu ochii inchisi si capul sprijinit intre palme ca un ganditor fraier ce-si cauta ecoul viselor, caci restul l-a risipit nu stiu unde, nici cand…  si mi-am rezemat ghemurile de griji de peretii adanci ai mintii inalte si incerc sa amortesc ultimii fiori ce-mi bat in ferestrele simtirii… Cred ca ma caut pe mine. Ma caut departe. Si nu ma vad. Dar simt chipuri, atingeri si sunete mute ce-mi vibreaza in globii oculari, priviri absorbite de irisul meu flamand si pasi de tenisi compunand melodii vii pentru urechile mele insingurate de soapte. E liniste aici pe cerul meu albastru peruzea dinauntrul mintii. E soare. Ma zbuciuma doar furtuna de afara care zdruncina gandurile si visele si grijile si clipe lungi si scurte si soaptele toate…

Astept curcubeul. Mi-am plamadit buzele intr-o ceasca de cafea presarata cu chilli si inghetata de menta… si astept…